Ce aș mai fi putut face Viei Mele
Și nu am facut?
Când de sus de printre stele
O vegheam în ceasuri grele
Ce nu i-a plăcut?

Care muncă mai aleasă
Eu nu am făcut?
Pe câmpia cea mănoasă
Însu-Mi Eu i-am zidit casă
Ca să fie tot frumoasă
Ce nu i-a plăcut?

Pietrele le-am aruncat
Am săpat pământul
Hrană Sfântă Eu i-am dat
Apa din sânc-a udat
Cu sudoarea feței astfel am lucrat
Chiar eu Domnul

Când ogorul gata pregătit fusese
Gingaș am sădit-o
Viță lângă viță cu mlădițe-alese
Una câte una ca niște crăiese
Și la vremea lor toate înverzise
Ce mult am iubito

Am zidit un turn în mijloc
Și-am săpat un teasc
Am privit din loc în loc
Strugurii cum cresc în stoc
Și i-am strâs toți la un loc
Ca să-i strâng în teasc

Însă marea-Mi amăgire
Ma lăsat uimit
Via care-n fericire
Am sădit-o cu iubire
Și-așteptam bună rodire
Doar sălbateci am găsit

Te-ai gândit tu astăzi frate
Că-n vie ești altoit
Sa-aduci roadele curate
Aur, argint. nestemate
Ca să îți fie păstrate
Până la sfârsit?

Căci privește în scriptură
Ce sa întâmplat
Domnul a rostit din gură
Pedeapsă fără măsură
Pălămida o umplură
Via ce-a creat

Dacă iei cu ușurință
Viața de creștin
Te va duce-n umilință
Și lipsit de-a ta credință
N-ai s-ajungi la biruință
Ci-n eternul chin

Schimbă-ți azi a ta gândire
Mlădiță din vie
Vino azi cu umilire
Roade să nu ai din fire
Și te va primi-n iubire
Domnu-n veșnicie

Și de sub frunzișul verde
Tu mlădiță vie
Vei aduce Sfinte roade
Pentru cerul Sfânt podoabe
Care nu se vor mai arde
Nici în veșnicie.

Amin