Ce aș mai fi putut face Viei Mele
Și nu am făcut?
Când de sus de printre stele
O vegheam în ceasuri grele
Ce nu i-a plăcut?

Care muncă mai aleasă
Eu nu am făcut?
Pe câmpia cea mănoasă
Însu-Mi Eu i-am zidit casă
Ca să fie tot frumoasă
Ce nu i-a plăcut?

Pietrele le-am aruncat
Am săpat pământul
Hrană Sfântă Eu i-am dat
Apa din stânc-a udat
Cu sudoarea feței, astfel am lucrat,
Chiar Eu, Domnul

Când ogorul gata pregătit fusese
Gingaș am sădit-o
Viță lângă viță cu mlădițe-alese
Una câte una ca niște crăiese
Și la vremea lor toate înverzise
Ce mult am iubit-o!

Am zidit un turn în mijloc
Și-am săpat un teasc
Am privit din loc în loc
Strugurii cum cresc în stoc
Și i-am strâns toți la un loc
Ca să-i strâng în teasc

Însă marea-Mi amăgire
M-a lăsat uimit,
Via, care-n fericire
Am sădit-o cu iubire
Și-așteptam bună rodire,
Doar sălbateci am găsit

Te-ai gândit tu, astăzi, frate,
Că-n vie ești altoit
Să-aduci roadele curate
Aur, argint. nestemate,
Ca să îți fie păstrate
Până la sfârșit?

Căci privește în scriptură,
Ce s-a întâmplat,
Domnul a rostit din gură,
Pedeapsă fără măsură,
Pălămida o umplură,
Via ce-a creat

Dacă iei cu ușurință,
Viața de creștin,
Te va duce-n umilință
Și lipsit de-a ta credință,
N-ai s-ajungi la biruință,
Ci-n eternul chin

Schimbă-ți azi a ta gândire,
Mlădiță din vie,
Vino azi cu umilire,
Roade să nu ai din fire,
Și te va primi-n iubire,
Domnu-n veșnicie

Și de sub frunzișul verde,
Tu, mlădiță vie,
Vei aduce Sfinte roade
Pentru cerul Sfânt, podoabe,
Care nu se vor mai arde,
Nici în veșnicie.

Amin