În ziua de Cincizecime


În ziua de Cincizecime
Adunați, cu toți erau,
Deodată peste mulțime
Vuiete, se auzeau.

Veneau lumbi de foc de sus
Cu uimire, toți priveau,
Așa cum a spus Isus
Pe apostoli, se așezau.

Neamuri multe, adunate,
Erau acol, și-au privit
Minunile arătate
Pe care, nu le-au gândit

Și deodată o putere
Pe ucenici, s-a lăsat
Era ca o mângâiere
Ei, pe loc, s-au transformat

Și în limbi necunoscute
Au început, să vorbească
Care nu erau știute
Până Duhul, să primească.

Li se părea o minune
Tuturor, ce acol erau
Înțelegeau, ce se spune
Cu toții, se minunau!

Dar, cei neîncrezători
Numai de rău îi vorbeau
Spuneau c-au băut în zori
Iar acuma, beți erau,

Fiindcă, nu puteau să creadă
O așa minune mare,
Deși au putut să vadă
A Domnului îndurare.

Minunea ce s-a întâmplat
Toți de acolo, au văzut-o
Cei ce pe Domnul iubeau
Din inimă au crezut-o.

Oameni mii, s-au pocăit
La toate ce au văzut
Ei pe Domnul L-au slăvit
L-au urmat și L-au crezut.

Amin

Câmpia Turzii, 31 mai 2026