Doamne, cine-ar fi crezut
Că prin negrele talazuri
Drum văzut și nevăzut
Din fuioare de necazuri
Drum de aur mi-ai țesut?

Că din pârtie de rouă
Suspendată în hazard
Mi-ai trasat o viață nouă
Cu instincte de ghepard
Și miros de Mai, când plouă?

Cine-ar fi crezut vreodată
Că prin valea suferinței
Voi purta o cruciadă
Cu oștirea neputinței
Luând credința ca o spadă?

N-am crezut! Dar astăzi râul
De păcate - care-s multe -
I-am lăsat din mână frâul
Viața-mi toată să Te-asculte
În grânar să fiu, cu grâul.

Și-mi las inima să vadă -
Curățată de rugină
Îmbrăcată în zăpadă
Îmbătată de lumină
Că-i a slavei ambasadă.