Pierdut-am drumul și cărarea

Pierdut-am drumul și cărarea către casa mea de sus
Și-acum zac în agonie, fără Domnul meu Isus.
Pierdut-am drumul și cărarea către Cel ce m-a creat
Și azi zac robit în lanțuri de al jugului păcat.

Pierdut-am drumul și cărarea înspre care mă-îndreptam,
Deși am fost cândva umplut și uns de Duhul ce-L aveam...
Pierdut-am drumul și cărarea căci păcatul mi-a plăcut
Și, savurând din el cu sete, iar de duhuri m-am umplut.

Pierdut-am drumul și cărarea și parcă n-o mai pot găsi,
Deși Isus mă cheamă întruna, eu nu mai pot a-L auzi.
Pierdut-am drumul și cărarea și nu mă simt în siguranță,
Căci păcatul mi-a răpit chiar și ultima speranță...

Pierdut-am drumul și cărarea și cât aș vrea iar s-o găsesc,
Să mă simt din nou acasă în brațul Tatălui ceresc!
Pierdut-am drumul și cărarea, dar să mă-ntorc eu nu mai știu,
Căci duhuri rele m-au legat ca să mor, deși sunt viu...

Pierdut-am drumul și cărarea și mă simt așa pierdut
C-am fugit de Tine, Doamne, și n-am pus preț pe ce-am avut... ,
Ci pe străzile cu patimi zi de zi am tot umblat
De-am ajuns eu însumi robul legat de patimi și păcat.

O, Isuse plin de milă! , de-mi auzi azi glasul meu
Eu Te rog, întinde-Ți mâna și scoate-mă din lanțul greu,
Căci mi-e scârbă de-a mea stare, de-al meu suflet întinat
În care nu mai e nici pace, nici iubire, nici curat... ,

Ci numai patimi și păcate, viclenie și amar,
Ce-mi consumă toată vlaga și mă arde iar și iar...
Dar de mai ai, Isuse Doamne, picături de îndurare
Pentr-un suflet rătăcit și chinuit de remușcare,

Care azi își recunoaște starea în care a ajuns
Și care simte cum durerea până oase i-a pătruns,
Rogu-Te să-mi dai o șansă să trăiesc cum Tu voiești
Și chiar din clipa asta, Doamne, Tu peste mine să domnești!

Nu mă mai lăsa, Isuse, departe iar să fug de Tine,
Ca nu cumva s-ajung mai rău și să-Ți fac numai rușine!
Ci aprinde în mine dorul și dragostea de Dumnezeu
Ca să rămân pe veci cu Tine, și la bine, și la rău!

(19 - 20 mai 2026)