Tu ne-ai fost locul de adăpost
O Doamne Bun din neam în neam
Și scut și pavăză ne-ai fost
Și-n viață Tu ne-ai dat un rost
Ca și lui David și-Avraam

Tu ne-ai fost stânca de granit
De care strâns ne-am ancorat
Iar când furtuna s-a-ntețit
Și ape mari au năvălit
Tu să pierim, nu ne-ai lăsat

Tu ne-ai fost far în noaptea grea
Când rătăceam împinși de val
Si ne-ai întins chiar mâna Ta
Când moartea ne amenința
Și ne-ai condus Doamne la mal

Ne-ai fost cetate-n vreme rea
Și adăpost în nopți târzii
Când nu aveam pe nimenea
Sa ne primească-n casa sa
Măcar până în zori de zi

Tu ne-ai fost apa de izvor
Când prin pustie pribegeam
Și un umbrar răcoritor
Sub soarele dogoritor
Iar pentru răni un sfântbalsam

Ne-ai fost și pâine când cautam
Flamânzi, măcar fărâmituri
Și ne-ai condus spre Canaan
Când nici un drept nu mai aveam
Ca pe Israel din scripturi

Cât bine Doamne ne-ai făcut
Deși noi chiar n-am meritat
Căci fapte bune n-am avut
Nici să-Ți urmăm ades n-am vrut
Și totuși Tu ne-ai ajutat

Îți mulțumim Părinte Sfânt
Și Te slăvim cu bucurie
Că ne-ai fost casă și veșmânt
Ne-ai ridicat și nu ne-ai frânt
Și ne-ai condus spre veșnicie