Proștilor le merge gura
Înaintea minții-ntruna.
Celor cu inima curtă,
Cumpătaților, deodată,
Le merg ele amândouă.
Doamne ajută-ne și nouă!

Numai la-nțelepți le merg
Întâi mintea și-apoi gura.
Fericiți sunt câți i-ascultă,
Că au biruință mai multă.
Și de țin învățătura
Își pot înfrâna și gura.

Dacă prima-nțelepciune
E-Adevărul, nu uita
Că a doua e tăcerea,
Și e dulce ca și mierea.
Însoțește-te cu ea
Și-atunci tu vei progresa.

Buna-creștere se-nvață
Încă din ai vieții zori.
Mai mult face-o mamă bună
Ce cu dragoste îndrumă
Decât zece-nvățători
Și tot atâți educatori.

Prețuiți pe marii oameni
Ce sunt mari cu-adevărat,
Nu pe-acei ce sunt doar fumuri.
Ei deschid în lume drumuri
Pe-unde nimeni n-a umblat
Și sunt vrednici de urmat.

Fericind în urmă pe-alții,
Oricâți vin în urma lor,
Ei au preț ades' mai mare
Pentru sfânta lor lucrare
Pentru întregul lor popor,
Fiindc-au dat apă din izvor.

Și-adevărul spus de dânșii
Este-adesea mai de preț
Decât orișice comoară
Din lumea ce ne-nconjoară,
Decât orice frumuseți
Întâlnite de drumeți.
Amin. Duminică, 25 octombrie 2020)