"Creștinul"este tot mai rău,
Îndepărtat de Cuvânt.
Trăind numai în păcate,
Departe de Duhul Sfânt.

Apropierea de mândrie,
Este zi de zi mai mult.
Plină de vicleșug,
Departe de Domnul Sfânt.

Credința-i slabă între frați,
Iar Smerenia este tot mai rară.
Căci satana nu-i lasă,
Să se Pocăiască iară.

Puterea nu-i mai în noi,
Așa cum a fost altă dată.
Iubirea de semeni a slăbit,
Căci cel rău ne-a robit.

Cu capu-n nori suntem,
Chiar și-n adunare
Rugăciunile sunt seci,
Și ațipirea este mare.

Cuvintele din Scriptură,
Nu le mai împlinim.
Suntem plin de ură,
Și tot mai rar noi rodim.

Faptele bune, nu le mai facem,
Ci doar răul celui viclean.
Suntem numiți "Creștini"
Dar pe fapte nu dăm un ban.

Trăim ca lumea cea de afară,
Fără-un pic de rușine.
Gura de ia pe dinainte,
Căci răul, la noi revine.

Nu-s mai clipele de înainte,
Când pocăința era adevărată.
Nu-s mai frați care să îndemne,
Păcătosul, să se întoarcă la Tatăl.

Nenorociți ne vom numi,
Când judecata va sosi.
Căci am trăit cum am vrut,
Ci, nu ca Tatăl pe care l-am cunoscut.

Să nu ne jucăm cu Domnul,
El este Sfânt, și Drept.
În el să ne Sfințim,
Slujind pe Creatorul Înțelept.