Creștinul
Înc-o zi a mai trecut
Peste viața mea cu grabă,
Trec și zile, trec și nopți
Și se scurge viața -ntreaga.
Iată, însă, care-i rostul,
Ce se cere de la Tronul
Celui ce trăiește veșnic,
Care-I Domnul, Făcătorul.
, , Suflete, tu unde-alergi,
Cum, tu îți petreci viața,
Oare nu știi că vei merge
Într-o zi la Judecata?
Tu alegi și tot alergi,
Nu vezi că aduni gunoaie,
Toate-acestea într-o zi,
Flacăra de tot le-a arde.
Vino, tu în slujba Mea,
Cu o inimă curată,
Să te trimit l-ogorul Meu
Si-ntro zi să-ți iei o plată.
Cu rugăciunea cum stai?
Cam cât te rogi tu într-o zi?
Te-ai rugat pentru cei care
Vor pieri, nu vor mai fi?
Apoi, pentru cei ce-n greu
Și-n chinuri nemeritate,
Le rabdă pentru al Meu Nume,
În temniță și-n bătăi crunte?
Te-ai rugat pentru aceia,
Ce slujesc pe câmpul Meu,
Ca s-adune în grânare,
Spice, snopi, roade mereu?
Ca să ai și tu o parte
Din răsplata recoltării,
Spicelor, ce coapte-n lan,
Se-apleaca-n setea dăruirii?
Tot așa, ți-ai arătat mila,
Către cei săraci, ori numai,
Ai trecut și-ai judecat:, , Ăstuia nu-i dau acuma!"
Dar, ce spune în Cuvânt
Domnul sfânt, ce-I Creatorul?
Să nu-l lași cu mana-ntinsă,
Ci s-ajuti pe cerșetorul.
Ai trimis mâncarea ta
Unei văduve sărace, ce
Nu spune nimănui
Câte mai are de plată...
Ai slujit celui bolnav
Și te-ai dus cu bucurie,
Chiar de nu-ți era pe plac,
La patul celui în nevoie?
Câte zile ai ținut,
Post, cum scrie Evanghelia
Și cum slujea Daniel,
Punând de-o parte mâncarea?
Poftele tale-ai făcut,
N-ai trăit cu zarzavaturi...
Cu Cuvântul sfânt, hrănind,
Pe cei ce n-au primit harul.
Cui ai povestit de Mine,
Căci o cruce am răbdat!
Am suferit aspre chinuri,
Să lase al său păcat.
Pentru el, ca pentru tine,
Am murit Eu la Calvar
Și aminte să v-aduceti,
Împreună de-acest har!
Cui ai văzut suferința?
Cui ai oprit clevetirea?
Cui ai spus că adevărul,
Să ia, nu minciuna?
Iată, astea multe toate
Și-alte, ce sufletu-ți spune,
Fă-le tu cu scumpătate,
Nu te mai opri, creștine!
Și adună, tot adună,
Fapte bune, bucurie,
Dacă vrei ca să ai parte
De sfanta Împărăție!
Amin.