Înc-un pas, când vezi păcatul,
Dacă nu stai să nu-l faci,
În deznădejde și pe vecie,
Rămâi fără sfânta bucurie
Și-ai să cazi, și-ai să zaci,
Dacă peste conștiință calci.

Stai! Păcatul te atrage
Către-a morții veșnic iaz.
Vino la Isus și plânge!
Și păcatul nu te-nvinge.
El te scapă să nu cazi,
Dar vino la Isus chiar azi.

Nu-i niciun păcat pe lume
O plăcere să ne poarte.
Nimeni n-ar iubi păcatul,
De n-ar fi în spate altul.
De-ar vedea că-i numai moarte
Și satan le-ațâță pe toate.

Pare dulce-a lui gustare
Și-o plăcută cupă-mbie,
Însă usturimea-n urmă,
Toată bucuria-ți curmă
Și-i cumplită pe vecie
Plata ei ce are să vie.

Amăgirea stă-n părerea
Care bietul om și-o face:
Că-și găsește fericirea
În ceea ce dorește firea,
În păcatul care-i place.
Însă-n urmă rămâne fără pace.

Dar plăcerea ține numa
Până omul săvârșește.
După-aceea, -n veci, satana
Îi mărește-ntruna rana.
Cu mustrarea-l chinuiește
Să-și piardă orice nădejde.

Doamne, dă-le biruință
La toți care-s ispitiți
S-ajungă la biruință,
Să rămână în credință,
Prin har să fie mântuiți
Și-n veci cu sfinții fericiți!
Amin.
(Vineri, 15 mai 2020)