Psalmul 44

Am auzit, o Doamne, știm prea bine
Părinții ni le-au spus, a câta oară. .
Cum ai făcut lucrările sublime
În zilele ce-au fost odinioară

Cu mîna Ta, cum neamuri izgonit-ai
Ca să-i sădești pe ei, să-i ocrotești
De-asemenea popoarele lovit-ai
Ca să-i întinzi pe ei cum Tu dorești

Căci nu prin săbii mâna-au pus pe țară
Nu brațul lor de om i-a mântuit
Ci-a fost lumina feței Tale iară
Și dreapta, brațul Tău, că i-ai iubit

Tu Dumnezeu, mi-ești Împăratul mare
Lui Iacov mântuirea poruncește!
Cu Tine doborâm vrăjmașul tare
Numele Tău potrivnicii-i zdrobește

Căci nu în arc mă-ncred nici în ochire
Nu sabia mă va scăpa pe mine
Ci de vrăjmași doar Tu-mi dai izbăvire
Pe-acei ce ne urăsc, faci de rușine

Iar noi în orice zi ce-avem sub soare
Ne lăudăm cu Domnul tot mereu
Și pururea slăvim cu mic cu mare
Numele Tău preasfânt de Dumnezeu

Dar Tu ne lepezi Doamne de la Tine
De parcă n-am mai fi ai Tăi aleși
De-s lupte ne acoperi de rușine. .
Cu-a noastre dragi oștiri Tu nu mai ieși

Ne faci ca să dăm dosul plini de frică
Atunci când vin vrăjmașii cu război
Și cei ce ne urăsc vin și ridică
Grozave prăzi luate de la noi

Pe noi ne dai ca oi pentru mâncare
Și printre neamuri Tu ne risipești
Poporul, pe nimic pui la vânzare
De mare preț Tu nu-l mai socotești

Ne faci din plin să îndurăm ocară
De la vecinii noștrii când primim. .
De râsul celor ce ne înconjoară
Și de a lor batjocură să fim

De pomină ne faci ca niciodată
Oriunde printre neamuri și ne doare. .
Și pricină să fim în lumea toată
De clătinări de cap printre popoare

Ocara asta-i mare pentru mine. .
‘Naintea mea se află-ntotdeauna
Și-aruncă peste mine-o grea rușine
Ce fața mi-o acoperă întruna

La glasul celui ce mă ocărăște
Când strigă către mine-asupritorul
Și îl aud că mă batjocorește
Privind vrăjmașul și răzbunătorul

Și-acuma ni se-ntâmplă-acestea toate
Fără ca noi chiar să Te fi uitat
A noastre inimi făr’ a se abate
Iar legământul făr’al fi călcat

Nici nu ne-am depărtat de-a Ta cărare
Să ne zdrobești în locuința sumbră
Pe care-o au șacalii prin ogoare
Și să ne-acoperi cu a morții umbră

De-am fi uitat al Domnului sfânt Nume
Vre-un Dumnezeu străin de-am fi poftit
N-ar fi știut-o Dumnezeu, anume
El, ce cunoaște tot ce-i tăinuit?

Din pricina Ta însă, Preamărite
În orice zi suntem înjughiați
Suntem priviți ca niște oi sortite
Să fim de măcelari cu toți tăiați

Trezește-Te! Pentru ce dormi Părinte?
Pentru vecie nu ne lepăda!
De ce ți fața-ascunsă Doamne Sfinte
Nenorocirea noastră spre-a uita?

Căci doborât de-așa mâhnire mare
Ne este sufletu-n țărână frânt
Ni s-a lipit de-atâta apăsare
De-asemenea și trupul de pământ

O, scoală-Te și vino cu grăbire!
Ca să ne-ajuți atunci când Te chemăm
Ne scapă iar și dă-ne izbăvire
Pentru-a Ta bunătate. . Te rugăm.

05/04/2026 Daniel Hozan
Phoenix, Arizona