Dacă aș putea zbura, aș pleca departe de lume,
Acolo unde liniștea e o mireasmă nemărginită.
Nu aș evada fără rost sau de frica pieirii,
Ci aș căuta iubirea infinită a perfecțiunii.

Dacă aș putea călători în timp, aș evita viitorul,
Nu pentru că e sumbru și imprevizibil,
Ci pentru că trecutul e o lecție de viață
Care te învață să fii mai bun decât ai fost.

Dacă aș putea schimba ceva, aș deveni rugăciune,
pentru a transforma întunericul în lumină,
căci cuvântul nerostit apasă mai greu decât tăcerea,
iar sufletul, când iubește, învață să lumineze singur.

Dacă aș putea fi iubire, asta mi-aș dori:
s-o împart lumii întregi, ca o credință vie.
Pacea nu se clădește decât prin iubire,
iar ea vine de la Mântuitor.

Așadar, să fim lumină în această lume,
să alegem tăcerea când vorbele pot răni,
să fim sprijin pentru cei din jurul nostru,
iar iubirea să ne fie în priviri, oriunde am fi.