Pe drumul lung al vieții noastre
Mulți pași se pierd în alergare,
Căutând comori și vise
Ce nu aduc alinare.

Dar într-o zi, privind în urmă,
Omul stă și se întreabă:
Ce a lăsat în urma lui—
Lumină sau doar o umbră slabă?

Căci casa mare și bogată
Nu-l va urma în veșnicie,
Ci doar fapta curată
Și inima plină de iubire.

De-ai dat o pâine celui flămând
Sau ai ridicat pe cel căzut,
Acelea sunt comori de preț
Ce-n ceruri nu se pierd nicicând.

Și astfel viața capătă rost
Nu prin ce strângi, ci ce dăruiești,
Iar omul devine mai frumos
Prin binele ce-l săvârșești.