Pe ulița veche de sat
Copiii aleargă râzând,
Cu sufletul lor curat
Și ochii de cer strălucind.

N-au griji și nici bogății,
Dar au un zâmbet curat,
Și-n jocurile lor mii
Întregul univers e adunat.

O, de-ar păstra omul mare
Ce-a fost cândva copil mic,
Ar vedea că-n fiecare
Se-ascunde un colț de nimic…
Și totuși atât de bogat.