Șterge-mi a vieții neascultare!

Călător pribeag prin viață,
Strop de ploaie dus de furtună,
Frunză-n vânt în drum, în tină,
Sămânță căzută în neghină...
Răzvrătitul ce Te-a crucificat,
Cuie Ți-am bătut, Te-am biciuit,
Eu sunt cel ce Te-a vândut,
Uitând de binele făcut.
Prin dune de nisip, mag rătăcit,
Furtuna deșertului, haina mi-a rupt.
Căzut căutam printre astre,
Steaua misterioasă călătoare,
Și un loc cu umbră și izvoare
Să scap de a lumii arșiță dogoritoare.

Șterge-mi a vieții neascultare,
Urmele drumurilor rătăcitoare,
Să urc dealul tăcutelor clipe,
Să privesc cuiul ruginit pe cruce,
Să clocotească căința în mine,
Să sărut urmele Tale chinuite.
În nopți la geam să mă așez...
Alină-mă, șterge lacrima pe obraz!
Zorii șoptesc că vii grăbit...
La fereastra vieții supusă aștept,
Înfășurată în ruga zorilor,
În giulgiul de petale al florilor
Și ard pe altar, căința trădării,
În jarul sufletului, răcnetul durerii.

Nu Te-am căutat la mormânt în zori,
Nu am urcat să văd piatra grotei,
Deschisă de lumina nemuririi...
Nu am fost să văd soldații îngroziți,
Femeile cu mirul iubirii în inimi,
Nici grădina cu trandafiri și crini...
Nu am urcat să caut cripta
Rece, umedă ce păstra suferința.
Te-am părăsit și în grădină...
Un ceas, atât mi-ai cerut de rugă.
Eu mă luptam pentru pământ,
Tot ce distruge focul, apa, vânt.
Nu am ascultat chemarea,
M-a încătușat neascultarea.

Nu am zidit altar din suferință,
Am renegat rodul iubirii.
Azi, caut cuvântul izvorului curat;
Vreau Iisuse, de Tine să fiu iertat.
Nu mai zidesc pe nisipuri mișcătoare,
În mine țâșnesc ale iubirii izvoare.
Urc drumul calvarului la cruce,
Vreau brațul Tău să mă ridice.
Mă grăbesc, anii mi-au intrat în apus,
Mă agăț de poala hainei Tale, Iisus.
Îmi vreau numele de copil iubit,
Chiar de am fost un rătăcit.
Când va fi marea judecată,
Cu drag să-mi spui - Treci la dreapta!
Să mă îmbraci în nemurire,
Doamne, cu Tine în Paradis, în veșnicie.

Alghero/24/04/2026