Ștrege-mi a vieți neascultare
Călător pribeag prin viață,
Strop de ploaie dus de furtună,
Frunză -n vânt în drum în tină,
Sămânță căzută în neghină.
Răzvărtitul ce te-a crucificat,
Cuie ți-am bătut, te-am biciuit,
Eu sunt cel ce te-a vântut,
Uitând de binele făcut.
Prin dune de nisip, mag rătăcit,
Furtuna deșerului, haina mi-a rupt.
Căzut căutam printre astre,
Steaua misterioasă călătoare,
Și un loc cu umbră și izvoare
Să scap de a lumii arșiță dogoritoare.

Șterge-mi a vieți neascultare,
Urmele drumurilor rătăcitoare,
Să urc dealul tăcutelor clipe,
Să privesc cuiul ruginit pe cruce,
Să clocotească căința în mine,
Să sărut urmele tale chinuite.
În nopți la geam să mă așez,
Alină-mă, șterge lacrima pe obraz.
Zorii șoptesc că vii grăbit,
La fereastra vieții supus aștept,
Înfășurată în ruga zorilor,
În giulgiul de petale al florilor.
Și ard pe altar căința trădării,
În jarul sufletului răcnetul durerii.

Nu te-am căutat la mormânt în zori,
Nu am urcat să vărd piatra grotei,
Deaschisă de lumina nemuriri.
Nu am fost să văd soldați îngroziți,
Femeile cu mirul iubirii în inimi,
Nici grădina cu trandafiri și crini.
Nu am urcat să caut cripta,
Rece, umedă ce pastra suferința.
Te-am părăsit și în grădină
Un ceas atât mi-ai cerut de rugă.
Eu mă luptam pentru pământ,
Tot ce distruge focul apa vânt.
Nu am ascultat chemarea,
Ma încătușat neascultarea.

Nu am zidit altar din suferință,
Am renegat rodul iubirii.
Azi caut cuvântul izvorului curat,
Vreau Iisuse de tine să fiu iertat.
Nu mai zidesc pe nisipuri mișcătoare,
În mine țâșnesc ale iubiri izvoare.
Urc drumul calvarului la cruce,
Vreau brațul tău să mă ridice.
Mă grăbesc anii mi-au intrat în apus,
Mă agăț de poala hainei tale Iisus.
Îmi vreau numele de copil iubit,
Chiar de am fost un rătăcit.
Când va fi marea judecată,
Cu drag să-mi spui - treci la dreapta,
Să mă îmbraci în nemurire,
Doamne, cu tine în Paradis în veșnicie.


Alghero/24/04/2026