Cu șapte zile până-n Învierea Sa istorică,
Isus intra ca Rege în Ierusalim,
Ca să-mplinească profeția mesianica,
El călărea, smerit divin, un mic asin.
Deși- adunarea de iudei-cor triumfal
Îl preamărea cu-„Osana!” printre ucenici,
Mulți și-așterneau mantia drept covor regal,
Copii Îl aclamau cu ramuri de finici,
Mesia, trist, Îsi profețea în gând, vănzarea,
Tortura prin batjocuri, spini și biciuire,
Vedea în Duh cum se preschimbă sărbătoarea,
În gloata care cere-ndrăcită, răstigmire!
Ca Isus, Regele Divin, să fim și noi în lume:
Să nu plutim când suntem celebrați, apreciați,
Să fim smeriți, când semenii ne recunosc renume,
Când suntem prigoniți, să exaltăm: vom fi-nviați!
Budești- 13-04-2026
Am început aceste modeste versuri de Florii, dar nu am avut până azi inspirație pentru a le încheia...