Lacrima Cerului

La ceas tainic de înserare,
Sufletul vede cuprins în visare
Cum inima arde-n candele sfinte
De-un dor nemărginit, făr-de cuvinte.

Liniștea s-așterne-ncetișor
Peste vântul care adie gânditor,
Izvoare de iubire plâng în tăcere
Peste ființa cuprinsă de durere.

Din cupola pură a cerului
Se pogoară roua Cuvântului.
Picură lacrimi peste floarea de crin
Și-n suflet se strecoară un suspin...

Fire de lumină nesfârșite vin
Și valuri de iubire împresoară lin,
Un soare-n raze luminat.
În cerul meu. Fii binecuvântat!


21 .02.2009