Să fii un pom

Fericit e cel ce are
Pe Isus Mantuitor
Când i-i sete, când i foame,
El vine l-acest izvor

Sufletul își răcorește
La izvorul sfânt, curat,
Dumnezeul îl păzește
Liniștit în al său pat.

Zi de zi-n lucrarea sfântă
El rămâne l-adapost;
Nu îl plouă, nu îl ninge,
Cel rău, nu îl ia la rost.

El, sădit pe malul apei,
Se aseamănă cu-un pom,
Rodul, el își dă la vreme,
Satură pe orice om.

Biserica

Mi-aș de dor de tine,
Biserică iubită,
Când te privesc din ceruri,
Mireasa mea, smerită.

Ți-am pregătit în ceruri
Cununi, mărgăritare
Și haine -n pietre scumpe
Să fii ca-n sărbătoare.

O, porumbiță scumpă,
Din plaiu-ndepartat,
Mi dor de-a ta cântare,
Ce-o-ngani și pe-nserat

Și -n zorii dimineții,
Și-n arșița de zi,
Când soarele dogoare
Pe-obrajii tăi lucind.

Și -n miez de noapte ruga-ti
Ți-am ascultat cu drag,
Căci scumpa-Mi este ruga-ti
'Naltata după psalmi.

O, scumpă porumbiță,
Cu ochi de roua-n rugă, ,
Suspinu-adanc și ruga-ti
La Mine-o să ajungă!

Toți îngerii din ceruri
Privesc uimiți în jos
La ruga ta cu lacrimi
Când lauzi pe Cristos
(De dorul lui Cristos).

Te-ascult și-n primăvară,
Și-n lungul verii arsiti,
Și-n toamne ca de aur,
Și-n ierni cu rece aburi... .

Și de-ar mai fi și alte
Anotimpuri date, mii,
Și ruga ta, și cantul,
Ti-ascult mai mult, să știi... .

Ești gata! Și spre ceruri,
Zburând Te-oi înalta,
Să fii pe veci Mireasa,
Spalata-n jertfa Mea.

Să-ți spăl a tale raine
Și plânsul de pe-obraz
Să-ți pregătesc o nuntă
Pe-a cerului talaz.

Cu Tatăl Cel din slavă,
Cu îngeri și cu sfinți,
Te-astept, Mireasă dragă,
Biserica de sfinți.

La masa cea cerească,
Odihna cea de-ospat,
Minuni și semne sfinte
In locaș dumnezeesc.

(nu doresc recompense, scriu pt laudă la adresa Domnului Isus.)