Sunt mâini ascunse-n întuneric
Ce trag de fire nevăzute,
Iar lumea joacă fără voie
În piese reci și cunoscute.

Dar nu toți suntem păpuși
Și nu toți trebuie să tăcem,
Căci adevărul prinde viață
Atunci când îndrăznim să-l spunem.

Nu tot ce vezi e adevăr,
Nu tot ce strălucește-i bine,
Adevărul stă ascuns
În inimi simple și senine.

Se scriu destine în tăcere,
Cu vorbe spuse pe ascuns,
Iar omul crede că e liber,
Dar pașii-i sunt de mult conduși.

Zâmbete false se arată
Pe fețe reci și calculate,
Iar jocul lumii merge înainte
Cu reguli bine aranjate.

Dar cine vede dincolo de mască
Și nu se lasă amăgit,
Va rupe firul nevăzut
Și nu va fi înlănțuit.

Căci adevărul nu se teme
De întuneric sau de minciuni,
El arde-n suflet ca o flacără
Și luminează-n vremuri grele și-n furtuni.

Și chiar de pare slab și singur
Cel ce alege drumul drept,
În el se naște o putere
Ce nu se pleacă, nici nu cedează-n piept.

Iar când cortina va cădea
Și totul va fi arătat,
Se va vedea cine a fost liber
Și cine doar a fost legat.

Atunci tăcerea va vorbi
Mai tare decât orice glas,
Și adevărul, ridicat în lumină,
Va birui în al său ceas.