Mă agăț de cer
O lume plină de dureri,
În ochi, izvoare de scântei,
Nopți cu stele stinse,
Trup obosit de suferințe,
Suflet de viață zdrobit...
Oceanul, lumina mi-a înghețat;
Trist priveam bolta aurie,
Sub clar de lună strigam la Tine...
Printre sloiuri, suferințe întinse...
Vâsleam printre gânduri înzăpezite,
Printre valuri, în luptă cu vele rupte;
Ostenită, durerea rupea din mine.

M-am agățat de cer chiar de-i apus,
M-am legat de el, agale urc sus,
Către Domnul meu, a mea salvare,
Cârmaci drag din albastra zare.
Mi-ai liniștit disperarea în furtună,
M-ai alinat, m-ai luat de mână,
Acolo, în largul durerii zbuciumate,
Prin dimineți și zile sumbre,
Printre suspine, lacrimi ascunse,
Te-am chemat, Tu ai venit,
M-ai uns cu mir, m-ai vindecat.

Privesc cu încredere sus,
Ochiul Tău veghează aici, jos.
Te-ai îndurat, m-ai dus la mal,
Îți mulțumesc, m-ai scos din val.
În grădina sufletului înflorește bucuria,
Curg iar izvoarele limpezi, fericirea.
Ai dat vieții iar, lumină și culoare,
În prundul inimii ies muguri de floare.
Mă străduiesc să adun bune roade,
Cu ele zilnic să împodobesc altare.
Cu recunoștință să le ard pe rug
Ruga de mulțumire, Domnul meu drag.

Ofranda mea, adiere blândă,
Trimit spre nor, sus să ajungă.
Mi-ai liniștit pierdutele gânduri,
Cu speranță mă uit spre piscuri,
Vârf alb cu liniștite doruri.
Ai limpezit cerul în mine,
Neîncetat mi-ai fost de veghe.
Ulciorul meu arămiu s-a umplut,
Cu speranță adunată din vâltori-vânt.
Iubirea mea ce a stat în umbră,
Arde fitilul pe rug, parfum de rugă.
Am crezut în Tine, Doamne, și voi crede,
Nu uita de mine când Te vei întoarce!


Alghero/20/03/2026