Mă agăț de cer
O lume plină de dureri
În ochi izvoare de scântei,
Nopți cu stele stinse,
Trup obosit de suferințe,
Suflet de viață zdrobit,
Oceanul lumina mi-a înghețat,
Trist priveam bolta aurie,
Sub clar de lună strigam la tine,
Printre sloiuri suferințe întinse,
Vâsleam printre gânduri înzăpezite,
Printre valuri în luptă cu vele rupte,
Ostenită durerea rupea din mine.

M-am agățat de cer chiar de-i apus
M-am legat de el agale urc sus,
Către Domnul meu, a mea salvare,
Cârmaci drag din albastra zare.
Mi-ai liniștit disperarea în furtună,
M-ai alinat, m-ai luat de mână,
Acolo în largul dureri zbuciumate,
Prin dimineți și zile sumbre,
Printre suspine, lacrimi ascune,
Te-am chemat, tu ai venit,
M-ai uns cu mir, m-ai vindecat.

Privesc cu încredere sus,
Ochiul tău veghează aici jos.
Te-ai îndurat, m-ai dus la mal,
Îți mulțumesc, m-ai scos din val.
În grădina sufletului înflorește bucuria,
Curg iar izvoarele limpezi fericirea.
Ai dat vieți, iar lumină și culoare,
În prundul inimii ies muguri de floare.
Mă străduiesc să adun bune roade,
Cu ele zilnic să împodobesc altare.
Cu recunoștință să le ard pe rug
Ruga de mulțumire Domnul meu drag.

Ofranda mea adiere blândă,
Trimit spre nor sus să ajungă.
Mi-ai liniștit pierdutele gânduri,
Cu speranță mă uit spre piscuri,
Vârf alb cu liniștite doruri.
Ai limpezit cerul în mine,
Neâncetat mi-ai fost de veghe.
Ulciorul meu arămiu sa umplut,
Cu speranță adunată din vâltori vânt.
Iubirea mea ce a stat în umbră,
Arde fitilul pe rug, parfum de rugă.
Am crezut în Tine, Doamne, și voi crede,
Nu uita de mine când Te vei întoarce.


Alghero/20/03/2026