Motto: Psalm 133/1-2 ""Iată ce plăcut și dulce este să,
locuiască frații împreună!
Este ca untdelemnul de preț care, turnat pe barba lui
Aaron, se coboară pe marginea veșmintelor lui.
Este ca roua Hermonului, care se coboară pe Munții
Sionului, căci acolo dă Domnul binecuvântarea, viața
pentru veșnicie. Amin.

Privesc mereu, cu drag, în adunare:
Ce mulți sunt, Doamne, frații mei
Care se strâng adeseori la închinare!
Și toți se închină în rugă și-n cântare,
Și mă închin și eu alăturea de ei.

Ne plecăm genunchii frate lângă frate
Rugându-ne ca să ne scape de povară,
Și-n plâns durut, cu frunțile plecate
Spălând în inimi o urmă de păcate -
Simțim iubirea Lui cum ne înfășoară.

Ne lăcrimează sufletul încețoșând privirea,
Iar inima în piept stă gata să se frângă
Când cuvintele cântării vorbesc de pătimirea,
De jertfa de pe cruce a Celui ce-i Iubirea...
Și rugăciunea-i slobodă să plângă.

Ce părtășie! Ce simțăminte sfinte
Ne fac îmbrățișarea și mai caldă!
Pe lângă mângâietoarele cuvinte,
Frații mei la plânsu-mi iau aminte,
Iar ochii lor în lacrime se scaldă.

Fierbinte-i lacrima când inima-i zdrobită
Și strigă în rugăciune, fără glas...
Însă iubirea lui Hristos nemărginită,
Ne mângâie și șterge lacrima ivită
Ce se prelinge neștiută pe obraz.

În frații mei văd dragostea frățească
Cea izvorâtă din iubirea lui Hristos,
Care a venit din slava Lui cerească
În lumea noastră ca să mântuiască
Fiecare suflet pierdut și păcătos.

Odată strânși în casa de închinare
Avem cu Domnul nostru părtășie...
El întotdeauna-i cu noi în adunare
Că aici dă Domnul binecuvântare
Și-o viață nouă pentru veșnicie.

Cu câtă dragoste Hristos ne-a ridicat
Din mocirla lumii cea plină de păcate!
Și nu e, nicidecum, că am fi meritat -
Ci prin jertfa Sa Hristos ne-a arătat
Esența unei iubiri adevărate.

Suntem uniți, în chip desăvârșit,
În dragoste, în cuget și-n simțire...
Credința noastră sfântă ne-a unit
În Isus Hristos cel Răstignit,
În Cel ce ne îmbracă în nemurire.

Iubesc trăirea părtășiei sfinte
Și închinarea lângă frații mei...
Atunci e rugăciunea mai fierbinte
Când Duhul Sfânt îmi dă cuvinte
Și îmi plec genunchii lângă ei.

Iar când Cel rău pândește-n drum
Și simt amenințarea gropilor cu lei,
Îmi dispare orice teamă fiindcă acum
Mă întăresc în Domnul auzindu-i cum
Mă sprijinesc în rugăciune frații mei.

Aici credința-n Dumnezeu ne strânge -
Și credința-n Fiul Său Isus Hristos...
Când în rugăciune inima îți plânge
Plânsul rugăciunii în ceruri ajunge,
Iar lacrimile sunt socotite un prinos.

În părtășie-i locul celui credincios!
Aici ne-aducem jertfa de închinare,
Aici, având în inimi Duhul lui Hristos
Privim spre ceruri, de aici, de jos,
Rodind mereu nădeji mântuitoare.

Aici, suntem ca niște pomi sădiți
Ce se adapă din Izvorul Mântuirii
Și care rodesc de VIER îngrijiți,
Iar rodul strâns al fraților iubiți
Este sfințirea, un rod al izbăvirii.

Să fii iubit de Domnul e atâta fericire,
Iar iubirea Lui ne strânge laolaltă!
Ori, într-o inimă încărcată de iubire
Nu-i loc de înstrăinare, ci de infrățire
Și nimeni nu-i pe-o treaptă mai înaltă.

Viața cu Histos, în Dumnezeu i-ascunsă...
El ne e Lumina pe calea neprihănirii,
Prin Duhul Său ni-i inima condusă
Și necurmat, nădejdea noastră-i pusă
În Veșnic Dumnezeul Mântuirii.

De tot ce e lumesc să ne desprindă,
Să ne fie pacea Lui în inimă mereu...
Iubirea Lui Hristos să ne aprindă -
Și sufletul pe veci să ni-l cuprindă
Nețărmurita dragoste de Dumnezeu.

Aici dăm slavă Cerescului Părinte,
Iar rugăciunile sunt socotite chei,
Care să deschidă în cerurile sfinte
Ușile locașurilor pregătite dinainte
Ca să încapă în ele toți frații mei. Amin.

Alba Iulia 8 martie 2026