El ne-a iubit când eram pierduți,
Când nu știam pe unde mergem,
Ne-a căutat când eram căzuți,
Și ne-a ridicat să înțelegem.

Că jertfa Lui nu a fost în zadar,
Că sângele Lui ne spală vina,
El a murit ca un tâlhar,
Dar ne-a deschis spre cer lumina.

Și astăzi încă ne cheamă blând:
„Veniți la Mine toți cei grei”,
Căci El rămâne pe veci sfânt
Și plin de dragoste pentru ai Săi.

Când drumul vieții e apăsător,
Și greutățile ne copleșesc,
El ne ridică cu-al Său ajutor
Când pașii noștri slăbesc.

El ne ascultă când ne rugăm,
Chiar dacă glasul e șoptit,
Cu inimă sinceră când Îl chemăm,
El vine neîntârziat.

Iubirea Lui nu se va sfârși,
Nici timpul nu o va schimba,
Căci El cu noi va rămâne mereu
Și ne va binecuvânta.

Iar când spre cer vom porni,
Lăsând pământul în urmă,
Cu El pe veci vom locui
În pace și lumină bună.