Stând la masă cu Mesia,
Chiar aici, tu poți primi
Printr-o sfântă-mpărtășire
Viața Lui din veșnicii.
Mai întâi, prin pocăință
Te întorci la Dumnezeu,
Pasul doi, trăiești credința,
Împlinind Cuvântul Său.
Nu poți fi creștin, când viața
Nu ți-e tocmai cum e scris
Și să stai la masa sfântă,
Dar trăind în compromis.
Nu poți afișa în public
Un creștin de exterior,
Căci la masă este Domnul,
Ce te vede-n interior.
Însă, poate, importanța
De a te împărtăși
Încă nu ai înțeles-o —
Poate știi, poate nu știi!
Când Isus a stat la masă
Cu ai Lui, bine-nțeles,
Le-a vorbit despre trădare,
Însă ei n-au înțeles.
Le-a vorbit despre o moarte,
Programată chiar de sus,
Le-a vorbit despre slujire:
„Să te pleci, când vrei mai sus!"
Și ce lecții de iubire
Chiar atunci le-a demonstrat,
Când, luând ștergarul, Domnul
Hainele Și-a dezbrăcat!
Căci la cina cea de taină,
Nu-nvățăm doar să vorbim
Despre viața de smerenie,
Ci mai mult: cum s-o trăim!
Pâinea frântă ce le-a dat-o,
Este viața ce S-a frânt
Pe Golgota pentru oameni,
Pentru cei de pe pământ.
Nu poți fi creștin când viața
Nu se frânge pentru El,
Pentru mulți cei fără merit,
Cum S-a frânt chiar Sfântul Miel.
Rodul viței, din paharul
Împărțit la masa Lui,
Poartă-n el valoarea vieții
Prin jertfirea Fiului.
Sângele spală păcate,
Sângele ne-a vindecat
Și prin rănile iubirii
Sângele ne-a înfiat.
Nu e sânge care poate
Să te nască-așa din nou,
Ca și sângele lui Isus,
Marele nostru Erou.
De aceea, chiar la masă,
De te uiți la El, n-ai cum
Să te-mpărtășești nevrednic,
Să mănânci, să bei oricum.
Nu mănânci pentru religie,
Nu mănânci nici obligat,
Tu mânânci ca să ai parte
Cu Isus în cer odat'.
Nu ridici paharul numai
Să bifezi că și tu-l iei,
Ci tânjești după puterea
Ce-o primești, de-aceea bei!
Masa Lui e unitate,
Nu mâncăm independent!
Vrem, mâncând, ca să menținem
Unitatea permanent.
Dragul meu, nu-i orice masă,
Masa Lui e har ceresc!
Când te cercetezi, și cerul
Și pământul se unesc.
Stând la masă cu Mesia,
Chiar aici, tu poți primi
Printr-o sfântă-mpărtășire
Viața Lui din veșnicii.