Omul credincios nu aparține lumii ci-i din Dumnezeu.
Nu se lasă legat de belșug când în viață este greu.
De ajunge în locuri înalte, nu-și pierde smerenia.
Când este înconjurat cu slavă, nu-și uită sfințenia.

Cel credincios este iubit de Dumnezeu și de împărați,
Dar poate fi pizmuit, urât și batjocorit de frați.
Poate fi ignorat și neglijat pe nedrept ca lucrător
Chiar de-i pus de Dumnezeu să de-a hrana tuturor.

Știm că ignoranța unora, nu-i capătul nu-i limita,
Iar cel credincios nu clocotește și nu se va văita,
Căci iertarea este mai tare decât dreptatea lor,
Și viața trăită în ascultare, deschide orice zăvor.

Să strângem adevărul bob cu bob în hambare
În hambarele inimilor noastre, spre păstrare.
Să dăm celor ce după adevăr în vremea viitoare,
Vor flămânzi căci nu va mai fi grâne pe ogoare.

De aceea azi, se adâncește cuvântul în noi ades.
Nu întâmplător se cheamă la trezire, că ești ales.
Nu întâmplător se curăță inimi de pete păcătoase
Căci adevărul va fi rar, iar vremurile întunecoase.

Să nu trăim pentru aplauzele lumii, de aicea jos
Să nu ne legăm de lucrurile trecătoare, e de prisos.
Să nu ne temem de barierele legale puse acum,
Dacă Domnul Dumnezeu ne-a trimis la drum.

Ține-ți inima curată în mijlocul măreț a puterii
Păstrează-ți o credința vie, în mijlocul uitării,
Păstrează-ți ochii ațintiți spre făgăduința bună
Rămâi credincios, până la sfârșit, să ai o cunună.
24.02. 2026