Cuvintele înțelepte, din har, ne vin, din cer de sus.
Căci ne rugăm să primim lumină de la Domnul Isus
El ne dă în har, cu plăcere din comorile înțelepciunii
Și se bucură sufletul nostru de cuvintele rațiunii.

Uneori avem pe cale bucurii, plăceri, dar și dureri
Și durerea trăită în rânduială urmată de-a ei poveri
Nu distruge ce ai adunat cu Domnul, ci curățește,
Nu arde, lăsând cenușa ei în urmă, ci te sfințește.

Căci lacrima pură dusă înaintea Sa, deseori ce cade,
Nu-i privită ca slăbiciune, ci ca o jertfa, care arde.
Durerea adevărată, lasă urme nu numai în piept,
Și-n inimi, ci și în istorie, și o vede bine cel înțelept.

Cine trăiește în frică vede frica peste tot, mai des.
Cine stă în minciună, se teme de lege, este în stres.
Se teme de adevăr și de lumină și de a ei lucrare,
Cine trăiește în vină, se teme până și de iertare.

Nu suferința ne distruge așa cum gândim uneori
Ci lipsa sensului în suferință, ce ne oferă anii viitori.
Iertarea adevărată, nu se oprește la vorbă în citate,
Ci se vede bine în grijă, în răbdare, în continuitate.

Harul nu umilește ci înalță, nu strivește ci vindecă
Harul nu ține ostatici, captivi, ci eliberează și ridică
Viața merge mai departe, când rădăcina este curată
Dumnezeu când ne scapă ne dă rod și lumină adevărată.

Nu trăi ca un om risipitor, ci ca un pom ce rodește
Nu te agăța de lumea aceasta de slava ei, firește,
Smerește-te pe cale și nu te îndrăgosti de putere
Nu te lăsa legat de belșug, de bogății, nici de avere.
23.02. 2026