Trecut-au ani și-au curs milenii,
De când Isus la cer S-a înălțat,
Și-a lăsat lumii o făgăduință vie:
Că iarăși va veni, precum a spus odat’.

Privesc spre cer în ceas de seară,
Cu dor ascuns și gând smerit,
Când norii slavei se vor strânge
Și Domnul iar Se va ivi slăvit.

Pe nori de slavă Se va arăta,
Cum este scris și s-a vestit,
Și orice ochi Îl va vedea
Pe Împăratul răstignit și proslăvit.

Atunci Mireasa Sa aleasă
Va fi chemată sus în slavă,
Iar cei ce-au stat în așteptare
Vor fi primiți la sfânta judecată.

Și va începe judecata dreaptă,
Unde nimic nu va fi ascuns,
Căci tot ce omul a făcut în taină
Va sta deschis ca un răspuns.

Cu mic cu mare vor veni
Și tânăr, dar și bătrân,
Din orice neam și limbă strâns,
În fața Tronului divin.

Pe rând vor da răspuns la toate,
La orice faptă, la orice gând,
Căci Cel ce vede chiar și taina
Va judeca drept și blând.

De vor voi să se ascundă
Nu vor afla niciun loc,
Căci slava Lui va umple totul
Ca un nestins și viu foc.

Și-atunci vor fi aduse-n față
Faptele bune sau cele rele,
Cuvinte spuse fără grijă,
Sau lacrimile din durere grele.

Nu bogăția va conta atunci,
Nici rangul ce l-ai purtat,
Ci inima și ascultarea
Cum pe Domnul L-ai urmat.

Ce ai făcut aici pe pământ
Va sta ca martor neclintit,
Căci fiecare clipă trăită
Va spune cum ai viețuit.

De-aceea suflete veghează,
Nu lăsa timpul să se piardă,
Că ziua Domnului se-apropie
Și noaptea lumii stă să cadă.

Ferice cel ce stă de veghe
Cu candela aprinsă-n zori,
Căci va intra în bucuria
Eternă-a Domnului de glorii.