Eram cândva un mugur
Autor: Lucica Boltaşu  |  Album: Glasul inimii  |  Tematica: Diverse
Resursa adaugata de lboltasu in 03/01/2010
Paşii mă duc încet pe aleile pustii,
Cu vârful cizmei spulber frunzele căzute,
Ici, colo, se-aud glasuri de copii,
Dar glasul meu, nu are cine să-l asculte.

Tăcută-mi depăn gândul, fugar, neobosit,
Aş vrea să-l ţin în frâu, dar inima complice,
Mereu e împotrivă-mi, e tainicul misit,
Ce nu vrea niciodată din tronu-i, să abdice.

Închisă-n carapacea hazardului peren,
Cu învelişu-i simplu, mereu modificat,
M-am prefăcut în frunză şi într-un trist refren,
Cânt neputinţa lumii, de-a fi fără păcat.

Călcată sunt de talpa ce stă nepăsătoare
Şi trupul meu de frunză uscată, resemnat,
Strivit e în noroiul de la răscrucea-n care,
Eram cândva un mugur, într-un copac uitat.

Septembrie/2000, Deva
Inainte cu mult de a-L cunoaste personal pe Domnul Isus, eram atat de singura si trista incat nu imi stiam menirea mea pe-acest pamant, cautand mereu un ceva care sa ma implineasca. Slava Domnului ca mi S-a descoperit in toata maretia Sa!
Frumoasa poezie!!
Adăugat în 24/02/2009
Statistici
  • Vizualizări: 1237
  • Export PDF: 805
  • Comentarii: 1
  • Gramatical 1
  • Nisalin  ok

    Gramatical 1 0
  • Diacritice 1
  • Nisalin  ok

    Diacritice 1 0
  • Conținut 1
  • Nisalin  ok

    Conținut 1 0
Opțiuni