Silnicia impune pe cineva să facă ceva ce nu vrea
El este constrâns, și apoi dărâmat de o stare rea.
Domnul urăște pe cel rău, ce iubește silnicia
Cei constrânge pe ceilalți cu toată obrăznicia.

Oamenii, împotriva mulțimi apăsătorilor strigă
Și se plâng de silnicia multora trufași ce îi obligă
Când asuprirea și silnicia se fac ades în societate
Se stârnesc certuri și gâlceavă în colectivitate.

Căci silnicia înălțată, slujește de toiag răutății
Atunci ce mai rămâne din ei în mijlocul cetății?
Nu mai este nici gloata lor, cea gălăgioasă,
Și nici bogăția lor, ce împodobesc a lor casă.

Se vede dar că ziua nenorocirii, nu-i departe,
Când se apropie domnia silniciei, deșarte.
Sunt unii care fac să se apropie, această domnie
Și stăruiesc într-un mod nedrept, în nebunie.

Acei conducători ai societății ce calcă dreptatea.
Fărădelegea și silnicia urzită să ruineze societatea
Vor suporta ei acestea, ce vor veni pe capul lor
Și vor da socoteală societății, într-un mod umilitor.

Dumnezeu ne zice încetați cu silnicia și răpirile.
Faceți judecată și dreptate, și stăpâniți-vă firile
Înlăturați stoarcerile voastre avare, de la popor
Și eu Însumi voi vei la voi, și vă voi da ajutor.

Dacă nu, veți mânca pâinea cu neliniște, trăită
Și veți bea apă cu groază, căci țara va fi jefuită.
Din pricina silniciei a tuturor celor ce o locuiesc,
Țara va fi jefuită de tot ce are, căci grijile sosesc.

În toate asupririle care se fac mereu sub soare
Iată cei apăsați varsă lacrimi, căci ei n-au valoare,
Și nu-i nimeni să îi mângâie și să-i despovăreze.
Numai Dumnezeu le știe a lor durere și cât o să dureze.

Îi mulțumim Lui Dumnezeu care totuși ne-a lăsat,
Pe D-nul Isus și Biserica și prin ele, ne-a mângâiat.
Mulțumim că ne-a eliberat de silnicia cea firească
Prin Cuvânt, mâncând pâinea cea duhovnicească.
13.02. 2026