Tuturor acelor care
Înainte-mi ies în cale
Le pun masa împăcării
Cu bucate hrănitoare!

Sunt un suflet, sunt o umbră
Sunt un simplu slujitor
Care-și caută menirea
În scripturi, nu la amvon.

Fără laude și vise
Mari minuni nemaivăzute
Ci trăirile-mi în toate
Neîncetat, îmi sunt văzute.

Căutănd să fiu adesea
Nevăzut, mereu zoresc
Lupt să fiu lumină-n lume
Rău viclean să biruiesc!

Mulți vorbiți în limbi, cu fală
Și c-un har atât de rar!
Însă dragostea-i săracă
Falsă, rece avatar!

Și nu voi ca să vă semăn
Vorbind mult-iubind puțin;
Sfaturi seci fără zidire
Fără al dragostei tain!

Azi tot mai puțină-i vremea
De îmbrățișat suspine;
Eu, alerg privind înainte
Spre măreața răsplătire!

N-am nimic, decăt arvuna
Ce-am primit-o pe pâmânt;
Căci veghind, aștept cununa
Domnului, prin Duhul Sfânt!

Nu voiesc să fiu ca alții
Vorbind mult, făcând nimic;
Ci prin dragostea-i turnată
Scări spre ceruri eu ridic!

Voi, treziți-vă din somnul
Amăgirilor deșarte
Iubiți mult, și lăsați Duhul
Grija lumii să o poarte!

Pocăindu-vă adesea
Și având dragostea de aproape
"Limbile"par o comoară
Ce-i ascunsă adânc sub ape.

Eu, alerg, iubind știu bine
Că răsplata stă sa vină
Tu ai "Limbile" o mie
Eu am Dragostea deplină!

De aceea celor care,
Neiubind, nu îmi dau preț
Eu le spun, în cer Hristosul
Cel iubit, și cel măreț

A ținut și pentru mine
Mâini pe cruce, sângerând
Dându-mi azi iubirea-i vie
Ce mă învie din mormânt!

Biruințele lui david