Psalmul 51
Ai milă Dumnezeule de mine!
În bunătatea-Ți mai presus de lege
După-ndurarea-Ți mare, strig laTine
A mele făr’delegi Tu mi le șterge!
Mă spală Doamne cu desăvârșire
De lucrurile ce m-apasă greu!
O, spală-mă de-a mea nelegiuire
Și curăță-mă de păcatul meu!
Căci văd. . și îmi cunosc atât de bine
Fărădelegile ce eu le-am săvârșit
Mereu păcatul meu în minte-mi vine
Și stă ‘naintea mea necontenit
Doar împotriva Ta-am făcut păcate
Și ce e rău făcut-am tot așa
Cum hotărăști, Tu vei fi drept în toate
Și fără vină-n judecata Ta
Dar iată cum sunt eu născut anume
Căci în nelegiurie am venit. .
Și-atunci când eu am fost să vin pe lume,
Mama chiar în păcat m-a zămislit
Tu însă adevăru-l ceri să fie
Pus în adâncul inimii mereu. .
Fă să pătrundă, cum îți place Ție
Înțelepciunea înlăuntrul meu!
Mă curăță cu isop Doamne sfinte!
Și eu voi fi curat să pot sclipi. .
Mă spală pe deplin! și-atunci Părinte
Mai alb decât zăpada eu voi fi
Fă-mă s-aud eu veselie iară
Și bucurie să aud aș vrea
Iar oasele zdrobite-odinoară
De Tine, iarăși se vor bucura
Întoarce-Ți dar privirea-n depărtare
De la a mele greșuri și păcate
Te rog ca să îmi ștergi în mila-Ți mare
Orice nelegiuiri făcut-am. . toate
Zidește-n mine-o inimă curată!
O, Domnul meu, căci sunt atât de dornic
Și pune-n mine-un Duh ca niciodată
Un Duh nou de la Tine și statornic
Să nu mă lepezi de la fața-Ți sfântă!
Și Duhul Tău cel Sfânt nu mi-l lua
Dă-mi iarăși bucuria ce mă-ncântă
A mântuirii Tale-n viața mea
Și Te mai rog o Doamne, cu credință
Trimite-mi Duhul ce-mi lipsește mie
Mă sprijină cu-a Ta bunăvoință
Și voi avea deplină bucurie
Atunci voi învăța căile Tale
Pe-acei care le calcă și le place
Și păcătoșii rătăcind prin vale
La Tine negreșit se vor întoarce
Mă izbăvește, Doamne-al mântuirii
De sângele vărsat și de-a lui vină
Și limba mea, în timpul pribegirii
Va lăuda-ndurarea Ta divină
De-Ai fi dorit Tu jertfe, cu tărie
Ți-aș fi adus. . dorind pe plac a-Ți face
Dar arderile de tot nu-Ți plac Ție
Ci-un duh zdrobit e jertfa ce Ți-o place
Bun Dumnezeu, iubirea Ți-e vădită
Și știu, Tu nu diprețuiești vreodată
Nici inima aceia ce-i zdrobită
Și nici pe cea mâhnită niciodată
Revarsă binefaceri, bunătate
În îndurarea Ta, Sionului!
Zidește zidurile dărâmate
Sfintei cetăți, Ierusalimului!
Atunci primi-vei jertfe necurmate
Neprihănite, cât putea-vor duce. .
Arderi de tot și jertfe-ntregi, din toate. .
Viței pe-altaru Tău se vor aduce.
02/04/2025 Daniel Hozan
Phoenix, Arizona