Te-ai întrebat vreodată
Unde duce drumul tău oare,
Spre măiastrul rai
Sau spre veșnicul cuptor?

Ți-ai pus această întrebare:
Pașii tăi înspre ce aleargă?
Ce vrei să câștigi din atâta alergare:
Bani, bogății sau faimă?

Nu te doare sufletul oare
Când tu timpul îl risipești
Prin plimbări ce nu duc nicăieri,
Ba pe lucruri fără valoare?

Crezând că îți faci un bine
Dacă tu timpul îl risipești,
Neștiind că poate mâine
De pe pământ tu pleci.

Îți găsești plăceri în lucruri scumpe
Ce toate aici pier,
Dar cu sufletul tău cum rămâne?
Căci el se va întoarce la Dumnezeu.

Și în fața tronului va sta
Să își primească răsplata.
Ce vei zice atunci oare?
„Iartă-mă, Doamne, n-am știut

Că Tu ești Judecător,
M-am lăsat amăgit de tot ce e trecător
Și la sufletul meu nu m-am gândit”,
Căci amar se va tângui.

Iar răsplata lui va fi
După cum eu am muncit:
Dacă timpul l-am risipit
Sau pe Tine Te-am slujit.

O, cât îți vei dori
Ca a doua șansă să primești,
Ca timpul să nu îl risipești
Și la sufletul tău să te gândești.

Dar acest lucru nu se va întâmpla
Și sufletul tău va fi trimis
La cel ce aici, jos, i-ai slujit
Și pentru ce timpul ai risipit.