Erai la Caiafa, Isus batjocorit,
Te ducea de la Ana la Pilat.
Te scuipa și te băteau, iar Tu cel mai mare,
Stăteai umilit în fața omenirii și a lui Pilat.

Te-au dus ca pe un nemernic, cu mâinile legate,
Ți-au strîns a tale oase în lanțuri reci.
Ei, cei mișei ființe cu totul derapante,
Îi va urma blestemul în viața și în veci.

Ei nu ți-au dat odihnă, ce tu dădeai în suflet,
Și nici iubire sfântă nu ți-au împărtășit.
Ei pălmi ți-au dat și suliți,
Iar Tu le-ai dat zâmbet,
Ce poartă un Cer desăvârșit.

Ți-au pus pe cap cununa de spini,
Iar palmele lor grele față Ta au lovit.
Nu te credeau ei Fiul
Și nu credeau în Tine.

Pe cel mai sfânt din ceruri
Te-au dus în goana lor a răzbunări,
Și în bătaie de joc
Ți-au aruncat crucea în spate.

Iar Tu divin și domn al îndurări,
Zdrobit sub lovituri,
Le-ai spus că sunt iertați.
Ți-au bătut piroane
În mâini și-n picioare,
Iar sângele pe cruce îți curgea.

Când pălind te stingeai,
Sub rece stropi de apă,
La poala cruci plângea
A Ta mama îndurerată.
Iar soarele se stinge,

Căci nu putea să vadă
Durerea Ta toată.
Și a treia zi biruit ai
Moartea pe veci.
Ți-ai arătat puterea.
Ai triumfat și din morți ai înviat.