Motto: 2Corinteni 5/ 6-9 ""Așadar, noi suntem plini de
încredere, căci știm că, , dacă suntem acasă în trup, pribegim
departe de Domnul pentru că umblăm prin credință nu prin
vedere.
Da, suntem plini de încredere, și ne place mult mai mult
să părăsim trupul acesta, ca să fim acasă, la Domnul.
De aceea ne și silim să-i fim plăcuți, fie că rămânem acasă,
fie că suntem departe de casă."" Amin.

Străini și călători, spre cer călătorim
Prin valea plină de necazuri și dureri...
Dar trecem peste ele chiar de suferim
Că Cel ce ne întărește să nu ne poticnim
Este Dumnezeul oricărei mângâieri.

Drumul e greu, așa a fost întotdeauna,
De gropi și pietre multe-i plină valea...
Uneori, ne mai trântește valul și furtuna
Dar noi ne ridicăm și alergăm întruna
Că Dumnezeu ne netezește calea.

Când ne lovim de neputințe omenești
Ne oprim la oaza rugăciunii sfinte
Și-a cântărilor de laudă duhovnicești
Să bem din apele izvoarelor cerești,
Și să primim puteri să mergem înainte.

Suntem slabi... Și când apare neputința
E greu, și suferim adesea în tăcere,
Dar ne mângâie neîncetat făgăduința -
Și-n inimi avem nădejdea și credința
Că Isus Hristos ne umple de putere.

Suntem apăsați de lacrimi și suspine,
Și prea împovărați de grijuri și dureri...
Vin încercări - și nu-s deloc puține,
Dar știm că mângâierea și-ajutorul vine
Numai de la Purtătorul de poveri.

Noi purtăm în trupuri un țepuș, mereu,
Să ne amintească că suntem muritori...
Și uneori ne plângem că țepușu-i greu,
Ori, dacă-i pus în noi de Dumnezeu -
Să-l acceptăm - să nu fim cârtitori.

Să ne lăsăm în mâna Lui de Tată
Netulburați de duhul disperării,
Că mai târziu, la marea Judecată -
Când vom primi cunună și răsplată,
Vom înțelege rostul încercării.

De multe primejdii parte am avut,
Din care numai Dumnezeu ne-a scos...
Dar, dacă prin ele nu am fi trecut,
Noi, niciodată n-am fi cunoscut
Ce înseamnă pacea dată de Hristos.

Hristos ne cere să avem credință
Și s-alergăm pe cale mai departe...
Să uităm de necazuri și de suferință,
În inimi să avem o singură dorință:
Să fim cu El și dincolo de moarte.

Căci acolo ne așteaptă o moștenire
Când vom pleca de pe acest pământ
Acolo sus, în cerul plin de strălucire
Unde nu va fi decât neprihănire,
Și pace, și bucurie în Duhul Sfânt.

Deci, să nu ne oprim din alergare
Că Dumnezeu copiii nu și-i lasă...
Ci, să avem deplină încredințare
Căci Tatăl ne iubește pe fiecare
Și vrea s-ajungem lângă El, ACASĂ. Amin.

Alba Iulia la28 ianuarie 2026