O, vouă celor umili, v-aduc o veste nouă
ce voi, împovărații, pân-azi n-ați auzit:
ISUS HRISTOS, prin crucea și jertfa Lui și vouă
iertare, mântuire și har v-a dăruit!

Mulțimea de păcate atât de mari și grele
cu care viața-ntreagă mereu v-ați încărcat,
El le-a luat asupra-Și, S-a-mpovărat cu ele
și sus pe lemnul crucii cu sânge le-a spălat.

El din osânda morții, din veșnica pieire,
cu jertfa Lui prin Cruce, scăpare v-a adus,
căci prin credința-ntrânsul, viață, mântuire
și pacea Lui cea dulce v-a dăruit de sus.

Primiți pe Domnul vostru!... cu lacrimi de iubire
și inima și casa deschideți-I deplin,
căci unde intră Domnul, cereasca-I strălucire
din casa jalei face un colț de rai senin!

Primiți pe Domnul vostru, voi cei ce-ați tras cu truda
și fără vreo nădejde amarele poveri -
și-atunci pe ochii voștri, pe fața voastră udă
va străluci lumina cereștii înfieri!

Primiți pe Domnul vostru, voi cei ce-ați stat departe
de masa veseliei, de praznicul curat,
primirea Lui, viața pe veci vă va desparte
de tot ce-i fărădelege, osândă și păcat!

Primiți pe Domnul vostru, căci numai Lui i-e milă
de voi, precum i-e milă păstorului de oi -
o, numai Lui de-a voastră osândă nu-I e silă
căci pân-la starea voastră El vine după voi!

Primiți pe Domnul vostru, o, câtă bucurie
ar trebui să umple al vostru suflet az'
când pân-la starea voastră dorește El să vie
să facă-un veșnic cântec din veșnicul necaz.

Primiți pe Domnul vostru! -
e cea din urmă ușa,
e cea din urmă cale,
e cel din urmă Har,
e cea din urmă clipă,...când și-aceasta-i dusă,
vai, tot ce mai rămâne, e deznădejde doar!

Primiți pe Domnul vostru, e cea din urmă punte
întinsă peste-adâncul cel dintre cer și voi, -
când nu va mai fi-acesta, rămâne-un veșnic munte
de chin amar
sub care veți geme-n veci apoi.