Pe drumul scurt al vieții tale
Tu, care ești așa grăbit,
N-ai vrea să-ți pun o întrebare:
De unde vii și unde mergi?
Cunoști tu unde a ajuns cărarea
Pe care-așa ușor pornești?
N-ai vrea să meditezi o clipă
Asupra sufletului tău?
Să-ți vezi viața ta mâhnită
Și să te întorci la Dumnezeu?
Ți-e sufletul negru,
Ești obosit și întristat,
Iar ochii tăi sunt plini de lacrimi,
Nu ai vrea tu să fii mângâiat?
Iar tu, ce cauți mântuirea,
Nu ai vrea să o întâlnești?
O, nu dorești tu fericirea
Și-o haină albă ca de nea?
Zădarnic cauți mântuirea
În pofte rele și păcat,
Aceasta-i doar o amăgire,
Iar tu rămâi tot întristat
Căci setea ce o porți în tine
E setea sufletului tău,
Aceasta poate să-ți aline
Doar un singur Dumnezeu
El e Acela ce te susține,
El e Mântuitorul tău,
El a lăsat și pentru tine
Să curgă-al vieții pârâu
El chiar acum te privește,
De vii smerit la crucea Lui,
Te spală și te curățește
Și-ți dă cununa harului
Veniți, veniți la apa vie,
Veniți voi toți cei însetați,
Azi Domnul vrea să vă scape,
Veniți la El, nu amânați
Iar voi ce L-ați primit pe Domnul,
Porniți încrezători spre El,
Nu stați să vă cuprindă somnul,
Lucrați cu râvnă pentru El
Și toți veniți într-o simțire,
Pe calea crucii să pornim
Și să răspândim a Lui iubire,
Acum și-n veci de veci, amin.