Efeseni 4:5

Credința care mântuiește
E cea care te schimbă
Care viața ți-o sfințește
Și pentru rai te pregătește.
Ea nu te lasă în derivă.

Credința-i o încredere deplină
În a lui Dumnezeu promisiune,
În lucrurile ce au să vină,
Că Domnul este doar lumină
Și izvor de-nțelepciune.

Credința întărește-ai noștri pași
Prin ceața lumii de nevoi.
Cum i-a-ntărit pe-naintași,
Vom fi-ntăriți și noi urmași
Ai celor sfinți ce-au fost eroi.

Credința-i piatră de granit
Ce îți dă statornicie,
Să fii tare, neclintit,
Să fii, frate, pocăit
Chiar și-n vânt și-n vijelie.

Când avem credință vie,
Chiar de ar veni furtuna,
Privim spre cer, spre veșnicie
Și-avem prin Duhul bucurie
Că El a pus în noi arvuna.

Credința care mântuiește
E-nsoțită de nădejde.
În necaz nu se-ofilește,
Prin răbdare se-ntărește,
Duhul Sfânt o reaprinde.

Credința cea adevărată
Îți aduce bucurie.
Nu te-nșală niciodată,
Și ea poate fi-ncercată
Să se vadă dacă-i vie.

Cei ce au credință moartă
O proptesc mereu cu datini
Și cu obiceiuri roată.
Altfel, se-mprăștie toată
Și nu mântuie pe nimeni.

Credința ce-o primim de sus
Nu ne ține-n ignoranță.
Ea-i lumină prin Isus,
Și prin Scriptură ne-a adus
Descoperire și siguranță.

Credința în Isus nu-i oarbă,
Ne ajută-n cercetare.
Putem s-o punem în probă,
Nu o dovedim prin vorbă,
Ci prin trăire fiecare.

Prin credință ne-frățim
Cu cei ce sunt ai lui Isus.
Sfinte părtășii trăim
Și în har ne întărim
Prin Duhul Sfânt venit de sus.

Prin credință-L vom vedea
Când El va veni pe nori.
Imnuri sfinte-I vom cânta
În sfântă Împărăția Sa,
Însuflețiți de dulci fiori.
Amin.
(Vineri, 17 ianuarie 2025)