Mă uit pe fereastră
Și mă năpădesc amintiri
Când văd copii alergând
Pe sub geam, pe mama lor strigând

Și îmi amintesc cu ce iubire
Ea ne-a crescut
Cu câtă dragoste
De Isus ne vorbea
Și câte nopți ea se ruga
Să fim pe ale Domnului căi

Și cum seara ne aduna
Despre Isus ne vorbea
Ne învăța pe El să-L urmăm
Căci dacă ea acasă va fi chemată
Să o revedem în veșnicii
Să ne strângă la piept din nou

Unii am ascultat de a ei povață
Alții pe alte căi am umblat
Dar știm că ale ei rugăciuni
Pe toți în cer ne vor aduna

Și o vom vedea pe cea
Ce ne-a dat povață
Căci în viață totul e trecător
Nimeni nu e nemuritor

Chiar și anii tinereții
Se duc și nu se mai întorc
Și ajungem și noi la bătrânețe
Să le dăm copiilor povețe
Chiar și nepoților

Să urmeze pe calea cea dreaptă
Căci într-o zi cu toți vom sta la masă
Bunici, părinți, copii și chiar nepoți
Ce pe calea Domnului am umblat
Și Lui I-am slujit cu adevărat.