E vremea ca să vă treziți
De rele să vă pocăiți
Cuvântul să îl împliniți
Și înspre cer voi să râvniți.

Mă uit că omul cel ce știe
Cu dragoste ce nu e vie
El spune din cuvânt frumos
Dar nu le ia în serios.

Se arată că este smerit
Cu fața lui de pocăit
Zîmbește larg când ia ceva
Și zice Domnul El îmi da.

Dar nu se împarte cu un sărac
Care n-are nimic de fapt
Dar strigă către Dumnezeu
Arătînd ce știe El.

Dar Domnul nu vorbește așa
Nimic din nimeni nu lua
Din contra El îi vindeca
Prin dragoste îi călăuzea.

Ferice mai bine sa dai
Darul din dar se face rai
Dar dacă inima îi zgârcită
Mereu în viață duce lipsă.

Ferice de ce împăciuitori
Căci strigă la Mântuitor
Ca să le de-a iubire multă
Pe toți în Hristos să-i adună.

Ferice de acei ce plâng
Când îmi simt lipsa, dar aud
Eu vin îi mângâi îi ridic
Dar alții vin și nu fac nimic.

De aceea Domnul EU îți zic
Eu singur vă adun curând
Să nu vă mai supărați
Pe aceea care nu vă sunt frați.

Căci cei ce vor să fie bine
Totul va face el cu Mine
Va face pace va aduna
Să fie dragoste în casa mea.

Dar cel ce zice eu am sa tac
Că nu am ungerea so fac
Căci nu din om vine înfăptuirea
Ci din cel ce nu mă caută cu firea.

Acuma cît mai este timp
Numai pierdeți timpul în vânt
Cercetează-te și vezi
Dacă e adevărată Calea care o urmezi.

Căci Eu nu trăiesc în fire
Ci în oamenii plini de iubire
Cei ce au râvnă pentru unitate
Și care cu adevărat îmi este el frate.

Lăsați că voi nu puteți face
Că nu aveți putere frate
Dar Eu vă zic că totul poate
Cel ce mă caută în toate.

Eu însumi Domnul tău ISUS
Când m-am coborât Eu jos
Și mulți din voi nu m-ați simțit
Și nici nu m-ați recunoscut.

Știați de mine dar în zadar
Fiecare avea în sine alt plan
Se gândea numai la el
Să aibă de toate în orce fel.

Și tot pe nume v-am strigat
Și tot pe mine m-ați întrebat
Ce să fac ca eu să moștenesc
Împărăția Tatălui Ceresc!

Și EU ți-am spus zâmbind ușor
Vinde tot ce ai ca să poți să zbori
Căci împărăția mea nu e mîncare și grăsime
Ci e pace multă, și multă bucurie.

Fii încrezător în credința ce o ai
Trăiește cum vreau EU și milă tu să ai,
Ferice că mă știi și am vorbit cu tine
Ferice e acel ce nu ma văzut pe Mine.

Căci cel mai mare care este pe pămînt
Va fi cel mai mic în Cerul Meu Preasfânt
Căci Eu am zis mereu cât am fost cu voi aici
Mereu să fii smerit și din toți tu cel mai mic.

Așa tu să iubești Biserica Mea
Căci de acolo EU însumi Domnul tio-i lua
Dar dacă unitatea în ea na exista
La cer ca să te iau nu te aștepta.

Și e cuvînt la toți nu numai pentru unul
Căci toți sunteți una cu mine voi în totul
Lăsați inima care se simte întristată
Căci emoția lumeasca e una stricată.

Cuvântul e nu pentru arata cuiva
Că știi tu mai bine nu altcineva
Cuvântul este dragostea care trebuie so pui
Ca să dărâme Piatra din inima oricui.

Dar dacă vei mai pune tu juguri peste el
Nu va mai dori sa vină în casa mea: să crezi!
Căci Eu sunt cel ce judecă și voi judeca
Nu te am pus pe tine să faci dreptate așa.

De aceea soră Frate EU Domnul îți vorbesc
Nu răutate în tine eu văd cînd te privesc
Eu te iubesc pe tine ca nimeni altcineva
Căci tu ești Piatra rară ce în cer te voi lua.

Fii tare când greșește un frate de al tău
Și tu cu a cea blîndețe alungă răul său
Căci fiu și fiică ești tu de împărat
Tu ești ambasadorul ce mă arăți de fapt.

Așa că toți ce spun EU ceea ce-am vorbit
Să fie și în fapte de voi ca să trăiți
Căci fiecare în parte va fi judecat
Și pentru toate în viață va fi el întrebat.

Un ultim sfat îți spun acum că sa îl trăiești
Tot ce voiți să vă facă vouă oamenii, faceți-le și voi la fel,
Oricine vrea să fie mare între voi
Să se smerească și să vă slujească ca pe frații Lui.