E ceasul trezirii, e timpul de-ajuns,
Să dăm pentru fapte un ultim răspuns.
Nu trece prin viață ca frunza în vânt,
Căci Calea e una, prin Duhul cel Sfânt.

Mulți spun din cuvinte că Domnul e viu,
Dar inima lor e un suflet pustiu.
Zâmbesc cu blândețe când au de primit,
Dar uită problema celui amărât.

Hristos n-a venit să adune comori,
Ci S-a dăruit, trecând prin fiori,
Nu-i Raiul mâncare, nici fala de sine,
Ci pacea ce curge din El către tine.

„Lasă pământul”, îți spune zâmbind,
Spre zările veșnice ochii țintind.
Căci cel ce în lume s-a vrut cel mai sus,
Va fi cel mai mic lângă Domnul Isus.

Fii piatră rară în mâna Lui sfântă,
Când fratele cade, iubirea-ți cuvântă.
Nu pune tu jugul pe cel ce a greșit,
Ci fii ambasadorul de El rânduit.

Căci tot ce-ți dorești de la oameni să ai,
Începe prin tine, prin darul ce-l dai.
Când inima-i plină de-a Lui bunătate,
Atunci ești în ceruri, de aici, din cetate.