De ce amâni de azi pe mâine
Tu, tinere în floarea vieții,
Și chiar bătrâne, încărunțit
De anii vieții istovit?

De ce amâni de azi pe mâine
A Domnului chemare
Și nu te gândești
La starea ta de nepăsare?

De ce amâni de azi pe mâine,
O suflete nehotărât?
De ce nu schimbi a ta viață,
De ce nu vrei să fii copilul Lui?

O suflete ce azi trăiești în lume,
Neîmpăcat cu Dumnezeu,
Deloc nu te gândești
Că-n iad te duce drumul tău.

De ce în pofte și-n plăceri
Tu viața ta petreci mereu,
Mințind pe tată, mamă, frați
Și chiar zicând că nu e Dumnezeu?

O suflete ce rătăcești
În lumea asta de păcate
Și nu te gândești
La viața după moarte.

Lasă păcatul, lasă lumea,
Lasă tot ce-i rău
Și vino azi, cât se poate,
Întoarce-te la Dumnezeu.