1
Înger tăcut cum numa'n vis
Putea ca să-mi apară mie
Cu aripi de dor fremătător
Și mantie de veșnicie...
Voi alerga spre cerul tău,
Deși privite-voi de aproape?
M-oi tulbura fără de leac
Iar tu rămâne-vei departe...
Căci a ta lume, e-un alt timp
Cu alte înțelesuri date
Cu atâtea falnice comori
Ce nu sunt scrise în vreo carte!
Cu anotimpuri ce încep
Demult în depărtări albastre
Și-și poartă hainele de vremi
Prin constelații, multe, vaste!
2
Eu calea de-mi urmez; la fel
Și tu pe-a ta: Urmeaz-o bine!
Căci într-o zi, fără sfârșit
Voi fi și eu la fel ca tine!
Slujind, iubind și lăudând
Pe cel ce-i vrednic de mărire
Hristosul înălțat și viu
Înconjurat de strălucire!
3
Oh, n-am să mai visez, nicicând
Aripi de înger, în neștire!
Ca tine voi zbura prin cer
Văzând, ținuturi noi și pline!
M-or desfăta cu pacea lor
A mângâierilor divine;
Și-o veșnicie n-oi mai ști
Ce ceas e azi, ce vreme-i mâine...
Biruințele lui David
Slavă lui Dumnezeu !