M-ai cunoscut, m-ai hotărât în planul Tău din veșnicie,
Mi-ai stabilit toți anii mei mai înainte ca să fie
Măcar vreunul dintre ei, cu anotimpuri, nopți și zile,
Și tot atunci numele meu l-ai scris pe-a Cărții Vieții file.

Mâinile Tale m-au zidit, m-au întocmit în întregime,
Iar după ce m-ai isprăvit Ți-ai pus pecetea să imprime
În sufletu-mi nemuritor, și dorul sacru după Tine,
Și dreptul Tău de autor, autentificat în mine.

Mi-ai dat bunăvoința Ta și viața, mi-ai păstrat suflarea,
M-ai îngrijit și m-ai păzit, mi-ai netezit sub pași cărarea.
Puteai să faci orice-altceva în locul meu, și pe oricine,
Însă plăcerea Ta a fost să mă creezi exact pe mine.

La toate-acestea ce să spun? Dar pot ca să pricep eu oare
De ce, pe când nici nu eram, m-ai prețuit cu-așa valoare?
De ce în mine-ai investit? De ce-ai găsit așa cu cale?
Ce nepătrunse mi se par, o, Doamne, gândurile Tale!