Sub pelerina noptii negre care nu alege. .
Pe cine întunecă sau sub mantie il ascunde. .
Atuncea când cucuveaua in vocalize glasu-și drege. .
Și somnul a plecat de aici pe nu știu unde…

Vorbea in șoapta caldă Dumnezeu cu mine. .
Din ecoul unei liniștii neîntrerupte. .
Cu vorbele de pace și de iubire pline. .
Ca sufletul sa aibă cu ce sa se înfrupte. .

Și îmi povestea de acol de acasă de la noi. .
Despre poruncile au mai îndeplinit înaripați îngeri…
Sau despre cum au biruit in viață acei bătrâni eroi. .
Despre viitor in perspectiva la cea fost azi și ieri

Și eu curios ca un copil ce e de fire iscoditor. .
Din ochi puneam la întrebări ce gura nu putea rosti…
Și mângâiat pe creștet cum mama alintă un odor. .
Fără de răspuns inima mea începe încetișor a știi. .

Că-n mâna Lui sau înecat infinitul multor întrebări …
Și încă multe își vor avea acolo sfârșitul in rănile de cuie. .
Cum in malul lin își are tăcerea valul năprasnicelor mării. .
Asa și ochii mei încuviințând cu mulțumire, coboara și se suie. .

Nu mai am colac de salvare pentru nici un, , de ce”, sâcâitor? !
Si nici unui, , cum?” nu îi mai dau posibilitate de a fi rostit
Stele se sting una după alta picotind in universul dormitor. .
Iar eu printre vise mute, ma simt cu mângâieri iubit. .

Binecuvântată noapte și sfetnic bun ce imi ești. .
Întinde -te peste ziua cu năduf și multe vorbe goale …
Și adu-mi cu tine împăcarea și liniștea să-mi crești. .
O Doamne fă-mă tare cu toate pornirile domoale! !

Amin!