Pentru cine să le-asculte
Clopote bătură multe;
Şi mânie şi-ndurare
Clopote bătură tare.
Au bătut de-a lung, de-a latul,
Din adânc, din 'nalt-înaltul,
Din trecut şi viitor
Curge-n suflet glasul lor
De-o istorie întreagă
Om să afle, să-nţeleagă.

Le mai ştii? ... Prin ce minune
Au vestit creaţiune?
Din nimic de veșnicie
Către ce avea să fie,
Către viață mesager
Băteau toate dinspre cer...
Le mai ştii? ... Prin ce iubire
Sunau ele mântuire
Pe Golgota adunate,
Lângă cruce-mbrăţișate,
Viaţă tuturor să-mparte
Dintr-o jertfă, dintr-o moarte? ...
În durere legământ
Către cer, dinspre pământ.

Pentru cine să le-asculte
Astăzi clopote bat multe;
Pentru cine să-nţeleagă
Zvon trimit în lumea-ntreagă.

Clopot după clopot bate,
Cine stă să se socoate? ...
Clopot după clopot sună,
Rele, bune, ce se-adună...
Le auzi? ... A câta oară
Sună-n tine, sună-afară?
Le auzi? ... Ce vor a spune
Chiar în ceas de lume-apune? ...

Clopot bate după clopot,
Sub priviri trec anii ropot,
Clipele, milenii sfarmă,
Cine-ar mai putea să doarmă?
Clopotele sună jale,
Ce-ndoială-ţi mai stă-n cale? ...
Ele sună biruință,
Ce-ţi mai e cu neputință? ...

Dinspre Ziua de Apoi
Clopotele bat spre noi,
Glas de mare nimicire,
Glas de sfântă izbăvire;
Toate strigă deodată:
Doamne, ziua Ta se-arată!

Sună clopotele grele
Pe pământ și sună-n stele.
Clopot, inimă plângând,
Doamne, vino mai curând!