În căsuța cu pridvor stă o măicuță
Așteptând cu dor fierbinte
Să se întoarcă acasă
Copiii plecați departe în lumea largă
Și au uitat de a lor mămicuță

Să-i mulțumească că i-a purtat pe brațe
Și câte nopți nedormite a avut
Și cât pentru a lor sănătate
La Dumnezeu s-a rugat

Să-i vadă crescând mari,
Pe-ai Domnului căi,
Și să-L urmeze pe Hristos
Ce viață le-a dat
Și binecuvântare pentru a mamei rugăciunii

Cu timpul trecând ei au uitat
De măicuța lor
Ce zi și noapte se ruga
Să poată avea tot, să nu ducă lipsa banilor

Cu ochii plini de lacrimi
Măicuța mai înalță o rugăciune
La Tatăl ceresc să-I binecuvânteze pe copii
Ce au uitat de părinții lor
Și se stinge de a lor dor
Uitată singură în pridvor

Tu, azi, ce măicuță mai ai,
Mergi la ea să o întrebi: „Ce mai faci?”
Să-i mai duci câte o floare
Și o îmbrățișare să-i mai dai
Să-i mulțumești căci pe brațe te-a purtat
Și lui Dumnezeu zi și noapte se ruga
Pentru a ta sănătate
Și multă binecuvântare

Căci va veni o zi când vei mai vrea
S-o strângi o clipă la pieptul tău —
Dar mama ta n-o să mai fie
Să-ți spună „Dragul meu…"

Doar la mormânt ai să o vizitezi
Și cu lacrimi ai să o plângi
Că de ea ai uitat cât în viață era
Și nu ai știut să-i răsplătești
Pentru toată bunătatea ei.