Devotament

Din zori de trai până în ceas târziu
E bine ca oricine să-și dorească
Să fie credincios și-un suflet viu
Mai doritor pe Domnul să-L cunoască.
Să nu trăiască spre-a fi răsplătit
Cu ranguri și onor în astă lume
Ci să pășească pururea smerit
Dornic de-al preamări pe Domnu-anume.
E bine să-I rămână credincios
Când vântul suflă cu înverșunare
Căci, de se teme, nu-i e de folos
Și nu înaintează pe cărare.
De e statornic nu se va opri
Și înspre Domnul va avea privirea
În orice timp doar Lui îi va sluji
Căci numai Domnul îi este menirea.
În orice zi el are-un tainic dor
De-a reflecta măreața Lui iubire
Și-n orice timp, cu-un trai neschimbător
El iartă tot și-i bun pân' la jertfire.
Se-apleacă-n rugăciune orișicând
Și lacrimi varsă pentru orice vină
Căci vrea prin fapta lui și orice gând
S-aducă slavă Celui din Lumină.
Cu bunătate el în orice zi
În bezna grea lumină răspândește
Și are-ncredere, orice-ar veni
Că Domnul cu-al Său Har îl ocrotește.
A învățat crucea a și-o purta
Cu demnitate și în curăție
Urmând pe Domnul, făcând voia Sa
În orice timp, mereu cu bucurie,
Căci știe și-i deplin încredințat
Că va primi o sfântă răsplătire
De-o să alerge, având trai curat,
Pe calea lepădării de mărire.
Când va ajunge-n țara cea de sus
În fața Domnului cel Sfânt și Mare
Primi-va răsplătirea de nespus
Ce n-a avut-o niciodat' sub soare,
Căci acolo e drept și-i minunat
Să fie prețuit acela care
A fost prin traiul său, sfânt, devotat
Și credincios Celui fără hotare.