E seară, străzile pustii și este frig afară,
Toți sunt în case lângă foc, noaptea încet coboară.
Doar doi umblau, băteau la porți, căutând loc de dormit,
În case nimeni nu-i primea, de drum au obosit.

Mariei ceasul ia sosit, când trebuia să nască,
Pe pruncul profețit Isus, dar cine s-o primească!
Iosif cu drag o încuraja, și au mers mai departe,
Priveau spre cerul înstelat, și se rugau în noapte.

Era târziu, frig, obosiți... Au zărit o lumină,
Au mers să-ntrebe și-au găsit, un loc pentru odihnă.
Un loc umil sărăcăcios, grajd pentru animale,
Ei au intrat și bucuroși, aduceau osanale.

Și profeția s-a-mplinit, fecioara preacurată,
A născut Pruncul așteptat, zi binecuvântată.
L-au înfășat în scutecel, îl legănau duios,
Priveau cu dragoste spre El, spre Regele Hristos.

Astăzi cu toți ne bucurăm, și ducem vestea sfântă,
Cu toți îl binecuvântăm, gândul spre cer se-avântă.
Comemorăm nașterea Sa, și plini de bucurie,
Îl adorăm neîncetat, o Doamne, slavă Ție!
Amin!