Oaia neagră...

Undeva, prin lumea asta,
Nu mai știu să spun ce an,
Într-un loc din România
Avea turmă, un cioban...

Toate albe și frumoase,
Grase și cu lâna bună,
De ziceai că sunt aduse,
De pe Lună...

Nu știu ce-o să credeți voi,
Dar vă spun ce s-a-ntâmplat.
Cum, că una dintre oi,
O mia neagră a fătat...

Biata oaie, albă toată
Se-ncurca în ecuații
Neștiind cum să mai scoată,
Explicații...

În sfârșit... a fost lăsată,
Că era problema sa.
Miaua fuse alăptată,
Oaie deveni și ea. .

Le-ngrijea cu drag ciobanul,
Ca și când erau la fel,
Doar că oaia noastră, neagră
Scotea sufletul din el.

Prin poieni cu iarbă grasă,
Oaia devenea zgâmboaie,
Ba sărea, ba făcea tumbe.
N-ai fi zis că era oaie...

Într-o zi, de nervi răpus
O luă de de urechi ciobanul
Și i-a spus ce-avea de spus,
Care-i planul.

Oaia și-a cerut iertare:
-Nu am vrut să te stresez...
-Taci din gură, oaie neagră!
Mâine am să te donez!

Nu știu însă, cine oare,
Vrea așa o arătare? ? ?
Că-ntre toate albe oi,
Nu vrea nimeni un gunoi.

Se ridică omu-n sus,
Întristat c-a dat de greu,
Și fiind pe gânduri dus
Auzi un: „O vreau Eu!”

A întors capul, să vadă
Cine-i cel care vorbea.
Cine-ar vrea o oaie neagră,
Așa cum era a sa?

Și-a văzut un Om, cum altul
Pân-atunci nu a-ntâlnit.
Nu părea din lumea noastră,
Ci părea din cer venit.

-Ești și tu la fel ca mine, un păstor?
Mai ai oi? Și cum te cheamă?
Să iei oi necunoscute,
Nu ți-e teamă? ? ?

-Da. Eu Sunt! Dar nu ca tine...
Nu sunt om, să obosesc.
Sunt Păstor peste ovine,
Și din cer le păstoresc.

Știu din turmă orice oaie,
De e neagră sau bălaie,
Cunosc fiecare miel:
Mă numesc Emanuel!

Copleșită de iubirea, ce curgea
Din Străinul ce vorbea,
Legănându-se ca beată,
Oaia neagră, a vorbit neîntrebată:

-Tu mă vrei așa cum sunt,
Neagră și zgâmboaie?
Crezi că dau lapte și unt,
Cum dă orice oaie? ? ?

-Nu te teme oaie dragă,
Nu de-aia te vreau...
N-am venit să cer la tine:
Am venit să-ți dau!

Am venit să-și dau iubire
Dacă și tu vrei...
-Vreau! A zis oița.
Haide să mă iei!

A-ntins brațele Păstorul,
S-a plecat spre ea,
Și a ridicat oița,
Chiar la dreapta Sa.

El este Acela care,
Scoate din noroi,
Și din oi „donate”,
Face făpturi noi.

Ești și tu o oaie,
Neagră ca și ea?
Vino cu credință,
Căci Isus te vrea! ! !

Ana Mihăiță
22.11. 2025